miercuri, 27 mai 2009

fluture din scoici


m-au fascinat dintotdeauna scoicile. nu cred ca este prieten care sa fi plecat pe la vreo mare si pe care sa nu-l fi rugat sa-mi aduca scoici. am carat si eu sacose intregi de la mare, cu trenul, am bantuit toata plaja in cautarea lor, dar acum vreo 4-5 ani am prins o adevarata captura, pe olt. prietenii mei, familie de pescari impatimiti, m-au invitat la pescuit. cu doua saptamani inainte fusesera in acelasi loc si baietii au scos doua galeti de scoici babane pe care le-au curatat la fata locului, pe mal, luand carnita la pachet si lasand resturile acolo. sunt mari amatori de chestii deosebite in materie de gastronomie. si ca sa n-o mai lungesc,...cand am ajuns la fata locului ma astepta un morman imens de material de lucru, care emitea de departe semnale olfactive. iooooooi, cum puteau sa putaaa!!! hoit! lasasera resturi in ele si extrasesera numai partile importante,cum ar veni " fileul" de scoica. si cele resturi, statute doua saptamani la temperaturi de peste 30 de grade lucrasera binee. m-am apucat de belit carcasele in interior, cu un betisor, de frecat cu nisip si spalat in olt. in timpul asta, mai la deal, se punea de gratar. ce gratar?!...ca-mi puteau mainile,... cu toti detergentii si nisipu de pe olt n-am reusit sa-l scot, asa ca am stat cuminte si m-am uitat la oameni de departe, ca, oricum, mi se taiase apetitul si macar sa nu-l tai si pe-al lor. le-am adus pana la urma acasa, invelite in vreo 5 randuri de pungi si le-am desartat intr-un lighean cu apa si clor mult unde au stat vreo 4 zile si uite ce-a iesit din ele: