marți, 21 aprilie 2009

din saga familiei

azinoapte am intrat pe blogu' lu suzi. m-a amuzat cum era ea pusa sa minta ca n-are 7 ani, ca sa-i se cumpere bilet la juma de pret, ca si eu,..tot asa. ma instruia tata, de cum urcam in tren si pana aparea conductorul."..si vezi, daca te-ntreaba aia, tu spui asa,..si asa",..si cand aparea conductorul eram rosie deja pana-n varful urechilor si tremuram toata de emotie,..si venea intrebarea, cati ani ai? si eu repede, sapte ani jumate. si tata incurcat incepea sa balmajeasca ceva si cadeau la pace. asta s-a intamplat de vreo 3 ori, dupa care n-a mai insistat. poate unde mai si crescusem si era vizibil cu ochiu liber ca am mai mult. dar nu m-a certat niciodata. am fost o fetita bucalata, carna, asa sunt si acum.:) genul de papusica ce atrage imediat atentia , cu lipici. mama imi cosea rochite din alea crete, dragute foc. am inceput sa vorbesc devreme, ...si nu m-am mai oprit, spre stresul mamei. pe unde mergeam, dadeam afara din casa tot! cand ne pregateam de iesit undeva, intai zicea ca pe mine ma lasa acasa, ca vorbesc prostii peste tot. si eu boceam, si promiteam ca o sa tac din gura, mama, chipurile, se-nduiosa, ma imbraca frumos si porneam. tot drumul pana la statia de autobuz ma prelucra si eu topaiam pe langa ea... da pot sa spun ca a divortat nelu? Nuuuuu!!!!..sa taci din gura!nu vorbesti nimic!!! si urcam in autobuz. toti ochii pe mine, ca pe butelie. si tanti de langa mine nu rezista,...vai, ce fetita draguta si ce rochita frumoasa ai! cati anisori ai? ma uit la mama, care face un semn de accept cu capul, si zic:trei. si dupa 4 secunde ai spun ca noi mergem la spital la nelu, ca a divortat si s-ambolnavit si n-are cine sa-l grijeasca si degeaba mai boceste acum c-a fost bou si nu si-a vazut de casa, etc,..tot ce auzisem de curand, spre delectarea auditoriului si disperarea mamei, care, rosie ca racul, ma smucea puternic de mana. nu-i de mirare deci, ca ai mei se cenzurau vartos in casa. tot in perioada aia, tata a facut puscarie. cred ca vreo 6 luni. lucra la o fabrica ce producea rulmenti, facea inventii si inovatii, brevetate multe, si intr-o zi a furat de la serviciu un rulment. ii trebuia la una din nebuniile lui. l-a turnat un coleg si prieten bun, participant activ la toate evenimentele din familia noastra, aniversari, etc..pe tata l-a oprit politia in drum spre casa, l-a perchezitionat si l-a umflat. a fost o perioada crunta pentru mama. din salariul ei de bibliotecar intretinea 3 persoane: eu, ea, si sora ei, pe care o adusese de la tara, ca era isteata si sa faca liceul la oras. eram 3 guri de hranit, plus pachete pentru tata, care era la scoala, la cursuri, in alt oras. :)) asa mi-au spus mie, din motive lesne de-nteles. si intr-una din zile, tata si-a exprimat dorinta sa ma vada, ca nu mai putea de dorul meu. a stat mama si-a cugetat de-i bine ori nu, ...si m-a dus. la tata la scoala. am mers cu trenul si am coborat intr-o statie pe un camp. din spusele mamei parca era undeva pe la copsa mica. asa, si coboara din tren muulta lume, care se-ndrepta spre scoala. scoala,... tare urata. am intrat inauntru, un hol luuung, gratii pe partea dreapta, si multe usite ca la ghisee. ei,..elevii , dincolo de gratii,cu mainile scoase printre ele sa-si atinga neveste, rude, ..cred ca eram singurul copil acolo. spectacolul trist,..toti plangeau, tata la fel, cand a dat cu ochii de mine. am rotit o privire peste gratii, peste ce era acolo, si, uimita, am intrebat-o pe mama, cu volum maxim: ce scoala-i asta, ca-i ca la puscarie?!!!au inceput sa rada toti, si gardienii, si s-a mai destins atmosfera. nu stiu ce explicatii mi-o fi dat mama, dar cred ca m-a convins, ca n-a stiut nimeni ca tata a facut puscarie, doar vecinii , o famile cumsecade cu care imparteam accesul la bucatarie, care ne-a ajutat mult, el fiind sef de restaurant. actiunea se petrecea undeva prin 1963-64 si o avem memorata in saga familiei sub numele de "perioada de tocana de ceapa". la vremea cand se petreceau faptele, se numea" tocanita de vita", din motive de precautie, altfel ar fi stiut tot cartierul ca noi mancam tot timpul tocana de ceapa. si nu cadra cu imaginea de mici burjui pe care ne-o confectionase mama. muuulta tocana de ceapa cu mamaliga am papat noi atunci. a fost mancarea de baza. am avut noroc ca doamna din vecini,sotia sefului de restaurant era o mare pofticioasa. poftea la mancarile noastre vulgare. mama, prinzandu-se, o invita sa manance cu noi si ea, abia astepta. dar, femeie simtita, isi aducea aportul, cu tot felul de bunatati. abia astepta sa facem cate o "masa comuna". am beneficiat de aceste mese cu totii,...mai ales noi. am amintiri tare frumoase din perioada in care am locuit in vila respectiva, poate voi mai reveni cu episoade. vezi, suzi, cum m-ai starnit tu,... de unde am pornit si unde am ajuns?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu